Press "Enter" to skip to content

Yooka-Laylee and the Impossible Lair – Recenzie

“Yooka și Laylee trebuie să combine abilitățile pentru a-și asuma o serie de niveluri provocatoare și vibrante 2.5D, precum și să exploreze și să rezolve puzzle-uri în frumoasa lume 3D.”

Gen: Platformer

Lansare: 8 octombrie 2019

Studio: Playtonic Games

Distribuitor: Team17

Platforme: PlayStation 4, Nintendo Switch, Xbox One, PC

Clasificare: A.G.

Sinopsis:

Salvează Garda regală Beettalion a reginei Phoebee și pregătește-te pentru provocările cele mai interesante în acest nou hibrid de aventură pentru platforme!

Yooka și Laylee trebuie să combine abilitățile pentru a-și asuma o serie de niveluri provocatoare și vibrante 2.5D, precum și să exploreze și să rezolve puzzle-uri în frumoasa lume 3D.

Amestecă-ți experiența de joc cu „Tonics”! Există mai mult de 60 de tonice care modifică jocul în Yooka-Laylee and the Imposible Lair, inclusiv rulare infinită, dușmani mai grei și super viteză. De asemenea, pot debloca noi efecte asupra mediului și vizual!

Recenzie:

Orice platformer îmi amintește mai mult sau mai puțin de jocurile din copilărie. Dar nu numai dorul de acea epocă în care predomina perspectiva 2D și genul platformer fac un joc ca Yooka-Laylee and the Impossible Lair să strălucească. Grafica 2.5D are propriul farmec și te poate încânta chiar dacă nu duci dorul vechiturilor. Primul titlu de acest gen care îmi vine în minte este Trine 2, alături de DLC-ul Goblin Menace, poate în continuare platformer-ul meu preferat – până la proba contrarie, aștept să îl iau și pe Trine 4. Acea jumătate de dimensiune pe care o adăugăm denumirii „2.5D” e ce mă atrage de obicei la grafica eye-candy de poveste a unui Trine sau Yooka – nu numai că personajul nu este un simplu sprite 2D, dar adâncimea mediului înconjurător din nivel îmi acaparează deseori atenția.

Impossible Lair este un sequel direct după primul joc al studioului Playtonic, Yooka-Laylee din 2017, care era un action-adventure de tip 3D platformer. Chiar dacă perspectiva s-a schimbat, povestea este continuată direct și majoritatea personajelor se întorc, inclusiv răufăcătorul Capital B, un bărzăune malefic corporatist.

De fapt, noul joc are două perspective. Ai pe de-o parte nivelele de 2.5D platforming, iar între ele navighezi printr-o lume văzută din perspectivă 3D izometrică. Cam cum erau clasicele platformer-e, doar că aici destul conținut cât să consideri că cel puțin jumătate din joc îl petreci așa, deblocând noi capitole care sunt amplasate sub formă de cărți, dialogând cu personaje și rezolvând puzzle-uri care te conduc către bonusuri.

Pentru a progresa pe hartă din când în când trebuie să plătești o taxă la poartă, cheltuind T.W.I.T. coins, pe care le găsești ascunse prin capitole, câte cinci de fiecare dată. Alteori, mediul trebuie schimbat pentru a te putea deplasa mai departe iar pentru asta trebuie să treci de câte un nivel de tip challenge pe care ți le dă o pagină de carte vorbitoare.

Yup, tot felul de personaje năstrusnice populează lumea jocului, cum ar fi semne din lemn care îți oferă indicii contra cost sau un tun pe care-l cheamă Kaboomie. Adică așa cum te-ai aștepta într-un joc gândit în mare pentru copii dar sunt sigur că majoritatea gamerilor care l-au cumpărat sunt de vârstă adultă și îl joacă mai mult decât proprii copii, dacă au copii.

Nu mă pot hotărî dacă îmi place mai mult latura de explorare dintre capitole sau platforming-ul 2.5D din capitole în sine. Ceea ce înseamnă că joculețul îți oferă libertate de mișcare și menține un echilibru în conținut pentru a nu te plictisi. Mai ales că îți îmbunătățești experiența cu tot felul de tonics pe care le găsești în lumea jocului, pe care le poți activa în număr de maxim trei când te joci un capitol. Aceste sticluțe conferă îmbunătățiri în gameplay, cum ar fi un tonic care îți dă mai mult timp s-o prinzi pe Laylee după ce încasezi o lovitură (poți suferi doar două lovituri, una pentru Laylee cealaltă pentru Yooka, altfel te întorci la checkpoint). Alte sticluțe sunt pentru pură distracție, dând „googly eyes” inamicilor sau punând un filtru noir alb-negru peste ecran.

Ai ghicit, sunt tonics care te vor face curios să rejoci multe nivele doar pentru a vedea cum e cu ele. Și dacă nu le rejoci pentru asta sau pentru a găsi T.W.I.T. pe care le-ai ratat, unele nivele sunt gândite să le joci oricum de minim două ori. În lumea din afara capitolului sunt unele cărți pe care le poți îngheța, schimbând design-ul de nivel cu totul.

Fix când cred că m-am obișnuit cu tot ce are de oferit jocul, mă suprinde câte o decizie interesantă de level design sau găsesc un tonic pe care să vreau să-l încerc în nivelele anterioare – ceea ce sporește rejucabilitatea.

Acel Impossible Lair care dă și titlul este un capitol final la care ai acces de fapt oricând vrei să-l încerci, însă este teoretic imposibil să-l treci fără să strângi membrii Gărzii Beetalion. Practic, dacă te afli printre cei 1% dintre jucătorii perfecționiști, ai putea să încerci să învingi nivelul fără să joci restul jocului și să obți un secret ending.

În afara Lair-ului, jocul este destul de iertător și blând cu copiii care se frustrează ușor. Pe lângă faptul că checkpoint-urile nu sunt deloc rare, mai există un tonic care îți dă mai multe checkpoint-uri. Iar atunci când pierzi mai des, checkpoint-ul vorbitor se oferă, fără să își bată joc de tine, să te teleporteze la următorul. O decizie pe care am apreciat-o, conștient că sunt pe acolo și gameri hardcore care nu suportă să li se pună totul pe tavă. Fiecare face până la urmă cum vrea. Acest joc poate fi ca o plimbare prin parc sau ți-l poți face mai provocator dacă simți nevoia.

Pentru cei care preferă voci umane s-ar putea să fie plictisitor să auzi numai chițăituri și vociferări pe parcursul dialogurilor. Mie din contră, mi s-a părut mai bine așa, e genul de joc în care nu aștept să se așeze singur scrisul ci îl citesc cât mai repede și mă întorc la joacă. Pentru un joc de mai puțin de 10GB are suprinzător de mult conținut așa că nu mă miră lipsa unor fișiere audio cu voci.

În numele graficii vorbesc screenshot-urile atașate. Dacă bomboanele Sugus ar fi un joc video, Yooka-Laylee and the Impossible Lair ar fi acela. Îmi place stilul curat, simplist, care nu te obosește cu detalii, dându-ți voie să te concentrezi pe gameplay mai mult. Tehnic vorbind motorul grafic Unity poate da mai mult de atât și aș fi curios ce perspective vor mai încerca cei de la Playtonic pe viitor, fiindcă pare că le place varietatea și să schimbe unghiul camerei de la un joc la altul. De fapt mai mult decât un Yooka-Laylee 3 sunt curios ce le-ar ieși dacă vor încerca să facă un joc mai matur nițel, concentrat pe provocări, fiindcă deși au pus regulile cele mai indulgente în jocul de față, se vede că pe undeva îi poate pielea și de ceva aproape de un Super Meat Boy sau un metroidvania – că tot au început să iasă și acestea ca ciupercile după ploaie, numai un nou Castlevania adevărat n-ar ieși.

Yooka-Laylee and the Impossible Lair îl găsiți din 8 octombrie în format retail pentru PlayStation 4, PC, Switch și Xbox One și digital în PlayStation Store, eShop, Steam și Xbox/Microsoft Store.

Mulțumim Activision Blizzard România

Articol preluat de pe movienews.ro

Sharing is caring!

Be First to Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

shares