Faptul că toate jocurile Ubisoft au fost amânate, pe o perioadă nedefinită, demonstrează că poate şi conducerea companiei şi-a dat seama că jucătorii nu sunt bancomate ambulante, care plătesc automat pentru orice mizilic încerci să le bagi pe gât. Problema e că Ubisoft este cel mai bun exemplu al zicalei care implică blănurile de lup şi năravurile neschimbate. Ajunge să ne uităm la Warlords of New York, primul DLC al jocului Tom Clancy’s The Division 2, ce poate fi jucat doar contra cost.

Mulţi dintre cei care au achiziţionat ediţii speciale ale jocului de bază au făcut-o şi datorită promisiunii aşa numitului Year 1 Pass, care părea să fie obişnuitul Season Pass redenumit. Cei care au citit însă şi secţiunea de clauze (ştiţi voi, partea cu litere minuscule din josul paginii) şi-au dat seama că acest Year 1 Pass le oferă în plus doar câteva obiecte cosmetice şi acces mai rapid la conţinut care oricum urma să fie lansat în mod gratuit. Astfel, plimbările prin grădina zoologică de pe lângă Washington, explorarea culoarelor dărâmate ale Pentagonului şi vizitarea atracţiilor pustii de pe Coney Island erau doar aperitivul dinaintea felului principal: vânătoarea lui Aaron Keener. Totuşi mulţi au sperat că vor putea duce la bun sfârşit misiunea, mai ales că primul DLC major urma să apară la mai puţin de un an calendaristic de la lansarea The Division 2. Ubisoft s-a ţinut însă nemilos de strategia sa bazată pe faptul că nimeni nu prea citeşte termenii şi condiţiile, lansând Warlord of New York pentru un preţ nu tocmai scăzut: 135 de lei (cel puţin pe PlayStation Store).

Astfel, dacă eşti curios să vezi cum se termină povestea celui mai infam agent din istoria The Division eşti nevoit să spagi, din nou, proverbiala puşculiţă. Cel puţin dacă speri ca DLC-ul să aducă o evoluţie la fel de mare cum a adus The Division 2 comparativ cu prima parte a jocului. Aşa cum îi sugerează şi titlul, Warlords of New York „repatriază” acţiunea în partea de sud a Manhattan-ului, blocând temporar accesul la capitala SUA până la parcurgerea noilor evenimente. Veteranii care au îndurat provocările primului joc vor fi invadaţi de un sentiment de deja-vu alimentat atât de nostalgie, cât şi de amintirea nervilor cauzaţi de aspectele nefinisate ale primului joc din serie. Misiunea este simplă: eliminarea lui Aaron Keener, antagonistul rămas neprins în The Division. Unul dintre primii agenţi care a trecut de ”partea întunecată a forţei”, Keener se întoarce la New York pentru a termina ce începuse după fatidicul Black Friday. Ca să ajungi la el prima dată va trebui să elimini cei patru locotenenţi ai săi, fiecare ocupând o zonă diferită a hărţii. Întreaga vânătoare va dura aproximativ şase ore, luând în calcul cele câteva misiuni secundare şi adunarea de colecţionabile. Povestea nu este foarte lungă şi, până la final, este destul de liniară şi lipsită de surprize, dar măcar explică în linii mari de ce a abandonat Keener The Division. Vom revedea şi alte personaje-cheie ale primului joc, precum Faye Lau, care primesc noi roluri importante.

Chiar şi comparativ cu naraţiunea primelor două jocuri, Warlords of New York este modest, foarte modest. Povestea este mai mult o scuză pentru a pune mâna din nou pe arme şi pentru a decima noi hoarde de oponenţi. La prima vedere şi întoarcerea în New York şi revizitarea unor locuri care au existat deja în prima parte poate să pară o alegere cam leneşă. Mai mult, după explorarea spaţiilor deschise şi nivelurilor creativ construite în pachetele de conţinut gratuit, întoarcerea în jungla de beton, între zgârie norii deja clădiţi în primul The Division, poate să pară chiar un pas înapoi. Din fericire însă, design-ul din nivelurile gratuite a fost păstrat şi îmbunătăţit, astfel încât Warlords of New York oferă cea mai captivantă experienţă de joc din istoria seriei. Diferitele misiuni, deşi liniare până în măduva oaselor, includ cel puţin o cameră secretă. Pentru a ajunge la ele va trebui să rezolvi nişte puzzle-uri care, cu puţine excepţii notabile, înseamnă să găseşti nişte cutii electrice ce trebuie scoase din funcţiune cu un glonţ bine plasat. Este un pas înainte faţă de jocul de bază şi oferă un plus de distracţie. Deşi nu e lung, DLC-ul e bine închegat şi face tranziţia spre conţinutul end-game care lipsea din The Division 2 (şi care a rămas subnutrit chiar şi prin introducerea unui raid). Pentru a putea pune piciorul pe străzile din New York, vei avea nevoie de un agent care, chiar dacă nu a terminat jocul de bază, măcar a ajuns la nivelul 30. Sau dacă nu vrei să fii deranjat de astfel de detalii, producătorii au inclus şi posibilitatea creării unui personaj care să-şi înceapă cariera direct de la nivelul 30.

Chiar înainte de terminarea DLC-ului, agentul tău va ajunge la nivelul 40, un nou prag după care evoluţia va fi contorizată în mod diferit. Vei aduna experienţă în continuare, doar că acesta va fi folosită pentru evoluţia cu paşi mărunţi a unor atribute majore împărţite în patru categorii: Offense, Defense, Utility şi Handling. De asemenea, chiar dacă ai atins nivelul maxim de agent, experienţa obţinută va fi contorizată şi pentru atingerea de noi niveluri pe scara de sezon. Sezoanele, inspirate de cele din Rainbow Six, aduc noi provocări şi recompense de-a lungul unei perioade de 12 săptămâni. Pe durata fiecărui sezon de trei luni, producătorii au planificat o serie de mini-evenimente care sunt recompensate fie cu un spor crescut de experienţă, fie cu obiecte cosmetice suplimentare. Primul sezon este inclus în preţul DLC-ului şi, de-a lungul a 100 de niveluri, oferă acces la diferite recompense, de la obiecte cosmetice la diferite arme şi echipamente. Nu se ştie încă exact câte sezoane vor exista, dar Ubisoft deja a anunţat că pentru a le putea accesa pe următoarele, va trebui achiziţionat un alt Season Pass de 1000 premium credits, echivalentul a circa 10 euro. Cei care nu sunt dispuşi să investească banii în DLC şi în Season Pass vor avea acces la conţinutul din jocul de bază şi la update-urile gratuite, dar vor fi limitaţi la nivelul 30.

Pe partea de gameplay, nu putem spune că ar exista schimbări majore în Warlords of New York. Producătorii au decis să implementeze un nou sistem de clasificare a armelor, doar că acesta nu aduce vreo îmbunătăţire majoră. După instalarea şi activarea DLC-ului, armele şi echipamentele nu mai au propriul nivel, ci se sincronizează cu nivelul agentului. Astfel, un agent care a vizitat şi New York-ul nu trebuie să-şi bată capul cu un gear score, ce poate ajunge până la 515. El va avea echipament în ton cu nivelul său: dacă a atins nivelul 38, va găsi arme şi piese de echipament de nivelul 38, de diferite rarităţi. Lucrurile vor deveni confuze abia când te întorci în Washington şi vei juca împreună cu oameni care nu au achiziţionat DLC-ul: ei vor avea un gear score destul de ridicat, în timp ce tu nu vei avea această statistică. E o soluţie hibridă avansată, de tip struţo-cămilă. Ce nu s-a schimbat sunt nivelurile de raritate şi bonusurile oferite de seturi. În teorie, acestea permit folosirea echipamentelor care sunt cel mai în ton cu stilul de joc al fiecăruia. În realitate, lucrurile au rămas la fel complicate, din cauza bonusurilor de set şi ale atributelor secundare ale fiecărei piese vestimentare. Potrivirea lor necesită la fel de mult timp, schimbarea felului în care este exprimat nivelul obiectelor nesimplificând de fapt nimic. Singura noutate de apreciat este că acum pot fi stocate aceste atribute secundare în scopul de a fi transferate între piesele de echipament, reducându-se numărul obiectelor cvasi-inutile păstrate în Stash.

Pe lângă aceleaşi arme cu statistici mai bune, aceleaşi piese de armură de la aceiaşi producători, singura noutate adusă pe partea de gameplay sunt patru abilităţi noi, însuşite după înfrângerea locotenenţilor. Problema cu proiectorul holografic sau cu sticky bomb este că acestea nu contribuie cu adevărat la dezvoltarea de noi stiluri de joacă, abilităţile originale fiind în continuare mai utile decât cele noi. O altă schimbare evidentă este că producătorii de la Massive Entertainment au redus cantitatea de loot dobândită pe parcursul şi la finalul misiunilor. Pe hârtie acest lucru înseamnă că te vei ocupa mai puţin de management-ul echipamentului şi al inventarului şi mai mult timp împuşcând oponenţi în speranţa unui loot mai bun. Această uşoară criză de identitate se poate explica prin încercarea de a reinventa franciza, de a o distanţa oarecum de pedigriul de looter-shooter şi de a o apropia de modelul Rainbow Six Siege, care, în forma sa actuală, poate fi numit un succes comercial.

Fiind vorba despre un DLC, nu există schimbări la capitolul grafică sau sunet, la fel cum şi bug-urile necorectate până acum sunt la fel de prezente precum în jocul de bază. Dacă nu ţi-a plăcut până acum The Division 2, Warlords of New York nu aduce nici un argument destul de solid să-ţi schimbe părerea. Dacă, în schimb, te-ai distrat cu locul de bază, în pofida problemelor agasante, primul DLC îţi oferă mai mult din aceeaşi experienţă. Dacă reuşeşti să treci peste modelul financiar, Warlords of New York oferă un fir epic modest, alcătuit însă din misiuni distractive, dar şi primele semne, că la mai bine de un an după lansarea iniţială, primim şi mult aşteptatul end game content.